Am revenit cu picioarele pe Paneta Toamnă

Odată cu toamna am revenit cu picioarele pe pământ şi cu poftă de stat pe acasă. Ne adunam din nou la miros de plăcinte, la filme cu suflet si la fotoliile si canapelele confortabile. Dăm startul toamnei cu o casă perfectă, începând de la marea fereastra, până la ceainicul de pe aragaz.
Mă văd stând aici trei luni de toamnă. Pare a fi un loc cu gânduri bune si miros de viaţă liniştită.

De aici. 

Alba ca zăpada la pervaz

Căsuţa asta e excelenta. Niciodată nu am putut să am o părere despre bilele astea luminoase de hârtie dar acum îmi sunt simpatice. Îmi plac scările astea periculoase şi spaţiul de peste tot. Baia are cadă cu picioare şi nu încape îndoială că-i pe gustul meu. Sunt de acord şi cu zebra albă dar mai ales, sunt de acord cu statul pe scaun în faţa unui cactus.
Despre ursul fără cap de pe perete nu spun nimic pentru că nu ar fi acolo dacă ar fi casa mea.

De aici.

Să ieşim pe balcoane!

Ieşiţi cu toţii pe balcoane la racoare! Să vă îngrijiţi de flori, să daţi gata aerul condiţionat, să alungaţi durerile de cap şi să beţi ceaiuri călduţe la aer curat. În timpul ăsta eu o să stau în casa mea întunecată şi o să-mi plâng de milă în continuare că stau la parter şi nu ştiu ce-i aia balcon.

De aici.

Copii coloraţi

Am găsit pe Zoé de Las Cases mini copii meniţi să-ţi decoreze casa. Sunt veseli, coloraţi. Se aşează în locurile în care casa nu are nimic de zis. Chiar dacă sunt doar cartonaşe, mi se par plini de viaţă şi mi-ar plăcea să-mi lipesc câţiva prin cameră.