Anunt! (nu mai este valabil)

Adinuta se muta din cea mai cea garsoniera pe care am vazut-o vreodata. Daca vrei sa te muti tu in locul ei, da-mi de veste.

Lucruri despre casa: pisicile cresc frumos in ea, vasele se spala singure, are parc aproape, te face sa stai mai mult pe acasa si toti prietenii tai vor vrea sa ramana la tine peste noapte.

Pentru mai multe detalii, trimite un mesaj privat pe pagina facebook Vreau sa stau si eu aici.

În weekend mă pitesc

Mi-ar plăcea să locuiesc aici de vineri seara până luni dimineaţa. Să stau pitită în frunziş, la aer curat, la miros de floricele şi la racoare. O carte bună, un somn furat pe după masă, apă, aer şi companie plăcută. Un weekend frumos din cap până-n picioare vă doresc!

De aici.

La colţ cu drag

La colţ mergi ori pentru că eşti pedepsit, ori pentru că eşti obosit. Am mers pe a doua variantă şi am strâns cele mai potrivite colţuri de cameră pentru cele mai potrivite momente din zi. Dacă aş fi nevoită să aleg, aş alege colţul din balcon, dar dacă n-ar trebui, le-aş alege pe toate.

De aici.

Să fie cu noroc!

Iată-mă în sfârşit la casa altuia cu aparatul de gât şi ochii în patru. Spuneam în postarea "Prima casă" că am dat startul goanei după locuinţe cu personalitate şi am început cu a Anei. Nu e prima oară când merg la ea dar din prima m-am îndrăgostit. De data asta, am postat câteva poze încăpătoare şi urmează mai apoi un articol cu detalii.

Casa e spaţioasă şi miroase a poveste. Are sobă cu lemne chiar dacă-i în inima Bucureştiului. De fiecare dată când am venit în vizită a mai apărut câte ceva nou şi drăguţ. Ba un raft, ba un ceainic, ba o jaluzea. Eu nu mă uit la televizor dar iubesc televizorul Anei. Mi-aş lua şi eu unul măcar de decor. Scaunul e numai bun de croşetat sau stat comod alături de o pisică dolofană.
Astă vară ne-am găsit în grădina din interiorul blocului şi am stat la taclale, eu într-un hamac şi Ana pe o bancuţă vopsită de ea. Acolo nu am făcut poze pentru că era întuneric şi frig dar va veni o dată viitoare.

De cum am intrat pe uşă am primit papuci asortaţi cu canapeaua. Ana spune că a comandat un alt model de canapea şi că nu-i tocmai cum se aştepta. Eu nu mă aşteptam să fie în niciun fel aşa că-i grozavă. Am vorbit până târziu despre planuri, ce a fost, ce va fi, ce e. Am vorbit chiar şi despre coşari şi am aflat că există Şcoala naţională de coşari profesionişti.

Patul e şi el pe lista amănuntelor preferate. Cu aşa cuvertură îmi închipui cum în fiecare dimineaţă te trezeşti cu gândul la un mic dejun pe bază de lapte. Lapte cu cereale, un pahar de lapte rece, lapte cu ciocolată, lapte cald cu biscuiţi plini de cereale şi tot aşa.
Va urma... :)
PS: Fiind primul interviu pe care l-am luat vreodată unei case, am nevoie de încurajările voastre. Vă mulţumesc!

O casă cu inimă caldă

Apartamentul ăsta locuieşte într-un bloc din Berlin. Îi plac detaliile simple şi fireşti. Poartă mătură pe pereţi, floricele peste tot, are în loc de inimă o sobă deosebită şi e tot o lumină. Mi-ar plăcea să mă împrietenesc cu el atât de bine încât să mă aibă la inimă, să-mi împărtăşască fiecare gând care-i trece prin faţa ferestrelor.
Bine măcar că e locuit de o fată cu faţă de om bun. O puteţi vedea pe Freundevonfreunden.

O fac intenţionat

Suedezii aranjează apartamente, le pozează şi le postează pe Alvhemmakleri pentru că au aflat cât de greu îmi e să accept că se poate aşa ceva. Sunt oameni răi!
Apartamentele lor sunt atât de simple şi atât de frumoase încât, de fiecare dată cand le văd, îmi spun că se poate şi la mine. Şi sunt foarte hotărâtă. O să mă apuc de ronovat şi o să aleg alb pentru lumină. O să mă aprovizionez cu mult detergent şi inalbitor şi voi duce o viaţă fericită.
Cel mai mult îmi place frigiderul. La fel de mult îmi place şi globul pământesc care atârnă de tavan.

Casele din Bruges merită aşa trataţie

De fiecare dată când plec în vacanţă îmi propun să-mi fac bagaj mic şi comod. Vara asta mi-a ieşit. Am decis că nu am nevoie de mare lucru atâta timp cât merg în Bruges.
Am plecat cu un ghiozdan şi mi-a fost nemaipomenit de bine până când am ajuns în magazinul Dille & Kamille! Îmi venea să cumpăr tot ce găseam pe rafturi şi de fiecare dată când puneam mâna pe ceva, îmi aduceam aminte de ghiozdanul meu mic şi comod.

A fost crunt să găsesc toate instrumentele posibile şi imposibile pentru iubitorii şi preparatorii de ceai, toate obiectele utile pe care ţi le poţi dori în bucătărie, grădină, baie şi alte colţuri de prin casă. Pentru un oraş ca Bruges cu aşa case nici nu văd cum nu ar exista magazine precum Dille & Kamille.
Am iesit din magazin cu o plasă de pânză pe care o iubesc dar din Bruges am ieşit numai cu amintiri plăcute. Promit un articol cu poze din oraşul în care aş fi vrut să râmân până la adânci bătrâneţi!
Va urma! :)

Nu am încredere în detergenţi

Când mă uit la casa asta îmi vin în minte numai imagini din reclamele la detergent în care copiii aleargă în şosete albe ca zăpada prin iarba proaspat plouată, cu băltoace pe ici pe colo. N-am încredere în înălbitor aşa că nu aleg niciodată alb, dar pentru casuţa asta m-aş face mamă de băieţi care aleargă în şosete albe după mingi prin grădină.

De pe Designsponge.

În bucătărie ca în oraş

Bucătăria visurilor mele arată aşa. Mă îndeamnă să gătesc mult şi bine, să invit cei mai mari pofticiosi la masă şi să mă facă să mă simt ca şi cum aş fi iesit în oraş în locul meu preferat. Bucătăria asta minunată se apropie cel mai mult de ce visez.

Ocupat

Citeam într-o poezie că numai în baie mai poţi fi singur. Am ales cate un colţ din câteva băi pe care le vreau. Cel mai mult îmi place prima. E pentru călătorii cu gândul şi pentru visare cu ochii deschişi şi cu periuţa în gura. Îmi plac şi celelalte. Sunt elegante. Eu nu sunt o persoană prea elegantă dar le-aş face faţă cu uşurinţă.

De aici.

Mi-am adus aminte

Fie masa cât de simplă că o poţi face grozavă. Când eram mică mă visam mare şi interesantă. Îmi închipuiam cum ajung acasă, aşa pe fugă ca oamenii mari, şi îmi trântesc cheile pe măsuţa de pe holul casei mele. Nu are legătură cu măsuţele astea dar mi-am amintit acum. 

De aici.